На 26 март 2010 г. от 18 ч. българското малцинство в Банат, Румъния, бе гост на Френския културен център в Тимишоара. Банатските българи се представиха с богата програма - изложба на Иван Василчин, Володя Казаков и Радослав Нейчев, много музика, български песни и танци, четене на поезия, изложба за книги, вестници, списания и дегустация на ястия.

 

 

 

       Събитието бе открито от Ерик Бод (), директор на Френския център, Никола Миркович, председател на Българското дружество и Патрис Вуйман (Patrice Vuillemin), представител на Френския институт в Букурещ.

       Многобройната публика бе особено доволна от работата на нашите сънародници. Представиха своите танци и песни ансамблите „Славей” и „Българче”, под акомпанимента на оркестъра на Матей Катаров. Посетителите разгледаха с интерес картините, изложени във вестибюла на центъра. В края на програмата всички опитаха вкусните ястия. На една снимка можете да видите нашия депутат с кошница на главата заради малкото място сред многото ястия.

---

După psihologul Eric Erikson elementul de bază pentru dezvoltarea noastră este încrederea. Trebuie să admitem această nevoie la cei din jurul nostru şi să fim capabili să ne încredem în alţii pentru a deveni nişte adulţi sănătoşi. Această încredere începe să se dezvolte din momentul în care ne naştem.

  Când un copil vine pe lume, el este întru totul dependent de cei din jurul lui. Părinţii lui se îngrijesc de toate nevoile lui. În această situaţie, în care cineva are în permanenţă grijă de copil în mijlocul vulnerabilităţii, începe să se dezvolte în el încrederea. Dezvoltarea acestui sentiment este mult influenţată de contactul dintre mamă şi copil. În timpul alăptării la piept copilul trăieşte momente de intimitate care-i asigură baza pentru încredere. Prin urmare, în afara avantajelor asupra sănătăţii, alăptarea la piept – această perioadă atât de naturală şi tradiţională din viaţa nou-născutului are şi avantaje de ordin psihologic şi sentimental. În timpul acestor momente copilul ajunge să cunoască o relaţie intimă care este baza încrederii.

   Din această încredere se naşte independenţa. Simţindu-se în siguranţă, copilul este capabil să acţioneze condus de propriile lui sentimente independente, potrivit cu părerile lui şi după voia lui, fără nici o urmă de îndoială sau teamă privind rezultatul acţiunilor lui. Încrederea ce-l leagă de părinţii lui îi dă îndrăzneala să acţioneze independent şi uneori să-şi exprime părerile diferite pe care le are sau chiar împotrivirea.

  O importantă parte a independenţei o reprezintă cunoaşterea drepturilor. Pentru ca un copil să se simtă independent este necesar ca el să dezvolte un sentiment al proprietăţii. El ştie că anumite lucruri îi aparţin. Dacă nu ajunge să dezvolte această caracteristică în viaţa lui, atunci nu va putea să-şi dezvolte dărnicia şi nici capacitatea de a renunţa la dreptul pe care îl are la un anumit lucru. Dacă nu ştie cu certitudine că un anumit lucru îi aparţine, nu va fi în stare nici să renunţe la el. Dacă în cineva se dezvoltă această independenţă bazată pe încredere, persoana respectivă este în stare să ia iniţiativa în relaţii, fără a-i fi teamă să stabilească relaţii. Copiii care cresc fără să aibă încredere şi în care nu se dezvoltă ideea de independenţă nu sunt capabili să ia iniţiativa în stabilirea unor relaţii. Avem nevoie de încredere pentru a putea intra ca egali într-o relaţie. Lipsa încrederii duce la un sentiment de inferioritate faţă de cealaltă persoană şi la jenă în legătură cu propria identitate (cine şi ce sunt). Independenţa în gândire şi capacitatea de a avea păreri proprii dau substanţă încrederii în a-ţi exprima gândurile şi părerile în faţa altor oameni. Ele te fac capabil să iniţiezi relaţii fără a te ruşina de propria-ţi identitate. Această capacitate de a construi relaţii îţi fortifică identitatea. Cel căruia îi este mereu ruşine de sine şi care se teme să dezvolte relaţii se va învinovăţii mai devreme sau mai târziu din cauza acestei lipse, spunând ceva de genul: „Nu-mi pot face prieteni pentru că sunt lipsit de valoare”, „Nimeni nu mă consideră important; persoana mea nu oferă nimic interesant.”, „Nu pot fi iubit.”

   Independenţa bazată pe încredere şi capacitatea de a stabili relaţii ne poate influenţa în mod fundamental identitatea. Dacă nu avem o imagine corectă despre noi înşine, dacă suntem nesiguri cu privire la noi, dacă ne este ruşine de noi şi ne gândim că suntem lipsiţi de valoare şi neînsemnaţi, atunci vom deveni incapabili să trăim o relaţie cu adevărat intimă. Persoana care nu poate să fie independentă faţă de ceea ce gândesc alţii despre ea nu va fi în stare să se dăruiască, fiindcă se va teme de ceea ce s-ar putea să gândească alţii privitor la cine este ea de fapt. Aşadar, o imagine de sine corectă este absolut necesară pentru că fără ea oamenii se izolează unii de alţii.

    Ca şi părinţi, ţelul nostru este să transmitem copilului şi încredere în forţele proprii. În acest sens, vă propunem un decalog al dezvoltării încrederii în sine.

Decalogul dezvoltării încrederii în sine

1. Iubeşte-l necondiţionat.                      6. Lasă-l să greşească.

2. Acordă-i atenţie.                                  7. Transformă o activitate uşoară în succes.

3. Stabileşte reguli.                                   8. Laudă-l.

4. Dă-i posibilitatea să aleagă.                 9. Ascultă ce are de spus.

5. Sprijină riscurile benefice.                  10. Incurajează-l.

 

     

Скъпи банатски българи,

Доста време измина откакто публикувахме молбата на Александър Лавров, който издирва рода си Ловрови, за да участва във второто издание на книгата „Родовата памет на банатските българи”. За мен той е една от онези бели лястовици, които показаха, че самосъзнанието е живо, че могат да търсят и да намерят връзка с останалите банатски българи и да се борят с всички сили за каузата. Александър Лавров сам намери сайтовете ни, писа ми, изяви желание да работи и продължава с ентусиазъм и, въпреки временното отчаяние, съм сигурна, че ще продължава да търси. Защото кръвта вода не става, а искрата на родното трудно гасне.

Ето последното му писмо, в което ни представя резултатите от издирването си досега. Моля всички, които могат да му помогнат, да му пишат на адрес sandistarbg@gmail.com :

 

 

„Уважаема г-жо Караджова,

Следя редовно "Фалмис" и "Гугъл", където излязоха нашите обявления, че търсим своите родственици или поне еднофамилници ЛОВРОВ.

До сега  не забелязах някакъв интерес или каквато и да е реакция. Може би не умея да използвам този вид модерна комуникация и да съм пропуснал някой желаещ да се свържем. Бихте ли могли да ме посъветвате, ако имате подобен опит до сега?

Чрез Интернет попаднах на българина Георги Ловров от с.Замфирово-Берковско, представих му се с писмо и предложих да се срещнем, но той е международен шофьор, постоянно е на път и досега не е отговорил.

По-интересен е контактът по Интернет със Славко Ловров от г.Зренянин-Сръбски Банат. Въпреки езиковата бариера си разменихме няколко писма, в които му се представих и му обясних целта на моето проучване.Оказа се,че прабаба му е българка от село Канак, където има вероятно няколко пъти повече банатски българи отколкото в Бело блато./През 1935г са били 700 човека/ Той ми каза, че и днес в Канак има семейства с презиме Ловров и прояви голям интерес откъде са дошли предците му, на което му отговорих доколкото мога. Той е спортист и забелязах, че в спортните страници го наричат "банатчанина". Очаквам отговора на последното си писмо до него. Дано интересът му не изстине бързо.

Канак е заселен през1820г основно с бишновци, но през 1888-1895г от там се изселват в Бърдарски геран и Асеново, което предполага, че има и вингани в това село Канак и е възможно някой от тамошните Ловров да ми е роднина.

Друг интересен факт,който открих в Интернет е, че през 1928-1936/45г в г. Арад е работила много интезивно, като е издавала основно на маджарски език, типография, което ще рече издателство и печатница, на компанията ЛОВРОВ & Со и е твърде възможно собственикът да е бил по-малък брат или още по-вероятно, племенник на прадядо ми Никола, родоначалника на асеновския клон. Възможно е потомци на този издател все още да живеят в г.Арад.

Доволен съм, че попаднах на тези три интересни и според мен перспективни случая, но вероятно няма да ми стигне времето да ги разработя, за да ги включа в материала за второто издание на "Родовата памет..."  Дали не би могло чрез официалните връзки на оглавяваното от вас Дружество да ускорим проучванията, ако разбира се това не би ви представлявало някакво затруднение?”

От днес, 20 февруари, в 13 ч. официално стартира обновения сайт на Дружеството на банатските българи в България - www.falmis.org.

Заслугата за новата визия и обогатените възможности на сайта дължим изцяло на Александър Живков, за което сърдечно му благодарим.

Вече има възможност да се пишат и коментари под статиите, както и още много други интересни неща.

Какво още Ви очаква - ще видите, ако посетите сайта www.falmis.org